Interviu pentru un ziar de licenţă – Balanţa Economică

M.D.: De ce ai ales economia?

D.D.:  Nu am ales eu economia, se pare că mai degrabă ea m-a ales pe mine. Până în clasa a 9-a eram, cert, un om al cuvântului şi al creaţiei şi nu unul al cifrelor şi al calculelor. Probabil destinul a făcut ca pe ultima sută de metri să mă decid să fac studii de contabilitate în Colegiul Financiar-Bancar. Anul I a fost teroare, recunosc, dar ulterior am dat de gustul economiei şi a început să îmi placă din ce în ce mai mult. Acei ani, care au însemnat începutul meu pe calea economiei, au fost probabil şi cei mai frumoşi din viaţa mea de până acum. Am reuşit în acea perioadă să îmi menţin la cote înalte şi spiritul creativ, reuşind chiar să îmi fac şi debutul literar. A fost o combinaţie reuşită între economie şi vers, armonia căreia încerc să o menţin şi astăzi. Şi totuşi de ce economie? Până la urmă, economia e o ştiinţă ce derivă din filosofie, de aceea îţi pune la bătaie şi imaginaţia, nu doar abilităţile de a te juca cu cifrele.

M.D.:  Ce ai fi făcut daca nu ai fi optat pentru economie?

D.D.: Dacă nu aş fi optat pentru economie, cred că aş fi ales medicina sau… jurnalismul, sau poate… dreptul. Pentru fiecare dintre aceste opţiuni, aş avea însă de adăugat un comentariu. Pentru a fi jurnalist şi a ajunge chiar un jurnalist foarte bun, nu cred că ai nevoie de studii, ci de vocaţie, cât de mică nu ar fi ea – m-am convins de aceasta la fostul meu job. Pentru a face performanţe în domeniul juridic este nevoie de studii, asta e clar, dar să cunoşti legile ţine de propria ta dorinţă şi voinţă, sau înclinaţie profesională – de aceasta mă coving la actualul meu job. Cât despre medicină… dacă aş şti cu certitudine că voi trăi 100 de ani, aş face-o şi pe asta Pentru studii în medicină e nevoie de timp, pentru că… interes există şi mă preocupă acest domeniu. Deocamdată, mă strădui să trăiesc sănătos  Cu toate acestea, cunoştinţele în economie sunt indispensabile pentru orice om, care îşi doreşte un loc printre intelectualii societăţii (părerea mea).

 

M.D.: Cum e sa fii Economist principal, Secţia Reglementare Valutară , la 23 de ani?

D.D.: Să începem de la faptul că nu sunt doar economist principal, dar sunt economist principal poziţia 3. Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că există doi economişti principali mai sus ca mine, deci nu sunt eu cea mai principală – aceasta e ideea  Cum e să fiu în această funcţie şi în acest post? Păi, cum să fie – mă simt ca un câştigător, care încă aleargă cu trofeul în mână, fiind atrenat într-o nouă cursă, pentru un nou trofeu. Am multe de învăţat, multe aspiraţii, deci multe de realizat.

 

M.D.: Cum ai reuşit să obţii această funcţie?

D.D.: A fost greu şi lung procesul. A pornit totul de la anunţul plasat pe pagina oficială a Băncii Naţionale referitor la posturile vacante. Am completat cererea de aplicare. A trecut cred că vreo 2 luni după aceea, când m-am hotărât să mai completez încă o dată. Aceasta pentru că eram cert convinsă că merit cel puţin şansa de a merge la interviul de angajare. Peste încă vreo 2 luni, am primit sunetul mult aşteptat. Am fost la interviu, care de fapt a presupus două testări în scris şi interviul propriu-zis în faţa unei comisii formate din 7 oameni. Evident că nu eram doar eu printre aplicanţi, deci aveam concurenţi. Exact înainte de sărbătorile de iarnă am primit un sunet foarte şi foarte dezamăgitor – nu am trecut interviul. Ulterior am aflat că de acel interviu nu trecuse nimeni. Acum vă întrebaţi cum de am primit totuşi postul? Ideea este că eu am aplicat pentru un alt post, într-o altă secţie şi urma să mă ocup cu totul de altceva faţă de ce fac acum. Deci, ulterior, am fost sunată de actuala mea şefă de Direcţie, la sugestia membrilor comisiei de la interviul de angajare, pentru a veni la un alt interviu, pentru un alt post, într-o altă secţie. A mai trecut circa o lună jumătate-două până am devenit angajat cu acte în regulă al Băncii Naţionale – aici, unde visam să fac carieră încă de pe băncile universităţii.

 

M.D.: Ce înseamnă pentru tine economie?

D.D.: Economia este un ritm de viaţă, de gândire, de luare a deciziilor, este un joc din care ieşi mereu învingător atunci când înţelegi de ce. Economia reuşeşte să mă echilibreze prin doza sa de raţiune, logică şi exactitate. Prin economie, am obţinut practic cele mai importante realizări din viaţa mea de până acum şi cu siguranţă, prin economie, voi atinge şi alte culmi pe care deja mi le-am gândit şi pe care mă pregătesc să le urc.

 

M.D.: Când ai înţeles că vrei să faci economie şi ce te-a motivat să faci asta?

D.D.: Am spus şi mai sus. Niciodată nu aş fi crezut că voi face economie. Dar atât de mult am muncit ca să îmi demonstrez că pot face economie foarte bine, deşi sunt un om al cuvântului, încât nu mai concepeam ulterior să fac altceva decât ce am construit prin muncă. Niciodată probabil nu voi înţelege cum de s-a întâmplat să mă convertesc la economie şi cu atât mai mult care a fost exact momentul când am spus că am ales bine mergând pe calea economiei.

 

M.D.: Ce îţi lipseşte de la UNIMEDIA, fostul tău loc de muncă?

D.D.: Am lucrat 10 luni la UNIMEDIA. Foarte frumoasă perioadă! Şi tare îmi este dor de ea. Îmi lipsesc în primul rând oamenii de acolo, cuvintele şi glumele specifice fiecăruia dintre ei. De asemenea, îmi lipseşte ritmul alert de muncă, îmi lipsesc şedinţele de guvern, îmi lipseşte numele meu scris sub ştirile de la rubrica Economic, îmi lipseşte totul de acolo. A fost o perioadă educativă pentru mine şi chiar m-a modelat şi ca personalitate.

 

M.D.: Ce îţi place la BNM?

D.D.: Îmi place la BNM în primul rând pentru că aici am vrut să ajung. Este muncă de birou, deci ceva cu totul diferit de ce făceam la UNIMEDIA. Probabil sunt încă într-o perioadă de învăţare, de adaptare, de ieşire din acel colţ de umbră. Încă nu reuşesc să îmi dau seama ce îmi place exact la BNM. Cu certitudine, îmi plac oamenii cu care lucrez şi per general ce fac zi de zi. Sunt convinsă că această experienţă profesională este adevăratul început al carierei mele în domeniul economic.

 

M.D.: Vei reveni vreodată la jurnalism?

D.D.: Nu exclud posibilitatea unei reveniri, dar probabil atunci îmi voi dori ceva mai mult decât a fi reporter. Oricum, jurnalismul pentru mine ar fi tentant doar dacă ar avea tangenţe cu economia. Şi la drept vorbind, Moldova chiar are nevoie de jurnalişti economici buni şi foarte buni.

 

Mesajul meu pentru toţi tinerii este să-şi urmeze intuiţia în orice, chiar şi în alegerea profesiei. Banii sunt importanţi, este cert, dar remunerarea salarială nu ar trebui să fie primul şi unicul criteriu în căutarea unui job. Munca este importantă, dar plăcerea de a activa în domeniul în care munceşti este şi mai importantă. În afara orelor de muncă, nu uitaţi să fiţi oameni şi să vă dezvoltaţi calităţile umane, ieşind cu prietenii, citind o carte, ocupându-vă de pasiunile voastre. Şi atunci când atingeţi un obiectiv, stabiliţi-vă altele şi mai înalte. Cum se zice, este simplu să fii bun când ai abilităţi de a fi extraordinar de bun.

 

Interviu realizat de Mihaela Demerji