Eu sunt un cetăţean de rând! Ei toţi sunt agenţi economici privaţi sau întreprinderi publice! Pentru a-mi satisface necesităţile, eu apelez la ei pentru anumite bunuri, servicii şi lucrări. Ei stabilesc pentru acestea anumite preţuri/tarife. Scopul lor este de a obţine profit, de-a-şi maximiza profitul. Să presupunem că profitul lor este transparent, deşi preţul pe care îl plătesc eu şi de pe urmă căruia ei câştigă nu este unul echitabil şi nu are la bază niciun calcul economic. Întrebarea este: mă încălzeşte pe mine, cetăţeanul de rând, transparenţa profitului celui care mă înşeală?
Să luăm drept exemplu domeniul construcţiilor şi preţul la apartamente.
Potrivit unui articol apărut anterior pe voxreport.unimedia.md, costul de construcţie a unui m.p. de apartament este actualmente circa 400-500 de euro, în funcţie de termenul de execuţie. Menţionăm că în această sumă este inclus deja beneficiul de deviz, de 6%, potrivit normativelor în vigoare. Preţurile existente acum pe piaţa imobiliară primară sunt cu peste 50% mai mari decât costul de construcţie, ajungând la 600-700 euro/m.p. şi chiar mai mult de atât.
Să luăm un exemplu concret: un imobil cu 100 de apartamente, de 100 m.p. fiecare.
I caz: Aceste apartamente sunt vândute la un preţ de 600 euro/m.p. Aceasta, în condiţiile în care costul real suportat este de 400 euro/m.p. Profitul aşa-zisului investitor, care de fapt construieşte cu banii colectaţi de la viitorii locatari, este de 200 euro/m.p., 20 000 euro/apartament sau 2 mln euro/imobil.
Să presupunem că profitul de 2 mln euro este legal declarat şi din această sumă, compania de construcţii achită 300 mii euro în buget drept impozit, cota căruia este de 15%. Astfel, profitul net al companiei este de 1,7 mln euro. Unii probabil se vor întreba de ce nu se aplică cota 0%? De menţionat că această cotă se aplică doar în cazul profitului reinvestit şi este adevărat, posibilităţile de a “împacheta” profiturile obţinute în investiţii sunt foarte diverse, astfel încât compania ar putea să se eschiveze inclusiv de la plata acestui impozit, cel puţin atât timp cât e posibil, anul 2011 fiind ultimul an când se aplică cota 0%.
Printre altele, în acest context aş menţiona că cheltuielile din buget nu se fac după principiul reciprocităţii, dar al mutualităţii. Sau altfel spus, nu cel care dă statului, este şi cel care primeşte. Adică, locatarii nu sunt beneficiari direcţi ai impozitului achitat de compania care a obţinut profit de pe urma lor.
II caz: Acum să luăm cazul când apartamentele sunt vândute la un preţ echitabil şi corect, adică egal cu costul de construcţie (400 euro/m.p.) Reiterez că acest cost deja include o marjă de profit pentru constructor, numită beneficiu de deviz. Astfel, oamenii vor plăti nu 60 mii euro/apartament, dar 40 mii euro, adică cu 20 mii euro mai puţin decât în primul caz. Cu alte cuvinte, astfel se recunoaşte statutul de investitori ai viitorilor proprietari de apartamente, pentru că ei sunt de fapt deţinătorii banilor pe care se construiesc aceste imobile şi ei trebuie să fie câştigătorii investiţiei.
În acest caz, beneficiul companiei de construcţii este de 6%. Profitul care i se cuvinte este de 240 mii euro, din care va trebui să achite impozit 36 mii euro şi rămâne cu un profit net de 204 mii euro. Frumos profit, nu?! Câştigă şi compania, şi proprietarii apartamentelor, dar şi statul!
Acelaşi algoritm este valabil şi pentru alte domenii ale economiei naţionale, cum ar fi cel al telecomunicaţiilor şi cel bancar. Însă aceste aspecte sunt mult mai evidente în domeniul construcţiilor, preţul/m.p. de spaţiu locativ acţionând direct asupra unor indicatori sociali importanţi cum ar fi natalitatea şi migraţia, dar şi asupra unor indicatori economici – investiţii şi PIB. Deşi este economie de piaţă şi tindem spre conceptul de “liberalizare”, rolul statului nu trebuie să fie redus până la pasivitate. După mine, locuinţa este un bun social-important, iar preţul cu care îl procur acest bun trebuie să fie reglementat de stat, iar cei care fac bani în acest sector să fie ţinuţi în frâu prin diverse mecanisme.
Deci, pe mine, cetăţeanul de rând, nu mă interesează legalitatea profitului pe care îl obţin ei, din moment ce din start, preţurile/tarifele/comisioanele pe care ei mi le solicită sunt exagerate.
danieladermengi
