coruptia

În Republica Moldova veniturile salariale medii reale (luând în consideraţie creşterea preţurilor) cresc într-un ritm mult mai redus decât nivelul produsului intern brut real. Şi aceste evoluţii au loc în condiţiile în care numărul salariaţilor este într-o tendinţă de scădere. Astfel, rezultă că productivitatea forţei de muncă, care a dus la creştere economică, nu s-a regăsit şi în plata muncii. Întrebarea este cine sunt beneficiarii creşterii economice dacă nu salariaţii care prin munca şi productivitatea lor o determină.

Suma creşterilor reale anuale înregistrate de salariul mediu pe economie în ultimii şase ani a constituit 30%. Totodată, produsul internt brut, calculat în preţuri comparabile, a înregistrat majorări anuale care însumate constituie cifra de 80%.

În aceeaşi perioadă numărul salariaţilor s-a redus cu circa 3300 persoane. Astfel, dacă în anul 2008 PIB pe cap de salariat a fost de 93,2 mii lei, atunci în anul 2013, acest indicator constituie 155,3 mii lei. Aceasta înseamnă o creştere de 70% a contribuţiei salariaţilor la creşterea economică. Totodată, salariile înregistrează o creştere mult mai modestă.

CONTINUE READING — AGORA

Corupţia nu este un fenomen nou. Şi totuşi de ce abia acum apar atâtea dezbateri privind soluţiile pentru combaterea corupţiei şi se acordă atâta atenţie fenomenului. Nu putem spune că aceasta are loc pentru că fenomenul ar fi prins amploare, pentru că corupţia nu poate fi cuantificată. O explicaţie în acest sens, dată de un raport al FMI, ar fi apariţia pe harta lumii a tot mai multor state democratice şi creşterea accesului la informaţie. Globalizarea a adus în contact oameni din ţări în care corupţia se simte ca la ea acasă cu persoane ce vin din ţări în care actele de corupţie au loc sporadic. Astfel, a crescut preocuparea pentru combaterea corupţiei şi limitarea ipocriziei statului. Pe aceeaşi cale este şi Republica Moldova, cel puţin la nivel de politici de stat, declaraţii şi proiecte. Realitatea însă rămâne la fel de neagră şi dificil de luminat.

Corupţia este legată în special cu activităţile autorităţilor statului, mai exact cu puterea de monopol a statului. Cum spunea laureatul premiului Nobel în Economie, Gary Beker, dacă am elimina statul, problema corupţiei ar fi rezolvată. Totuşi, o societate civilizată nu poate funcţiona fără un stat. Nici limitarea rolului statului nu este o soluţie, consideră FMI, pentru că mai mult contează modalităţile prin care statul gestionează activităţile şi nu volumul activităţilor sectorului public.

Deși corupția nu poate fi cuantificată, organizația Transparency International calculează un indice de percepție a corupției.

Acest indicator arată cât de corupt este considerat sectorul public dintr-o țară, bazându-se pe datele și observațiile experților și mediului de afaceri. Acest indice variază pe o scară de la 0 la 100 – cu cât este mai aproape de zero cu atât corupția este mai mare. Potrivit calculelor Transparency International, Republica Moldova a înregistrat în 2013 un indice de percepție a corupției de 35. Astfel, țara noastră are un sector public destul de corupt, ocupând locul 102 din 177 de țări după gradul de percepție a corupției.